Duminica pe tarla

1. Te salut, Marian. Bine ai venit pe aici, incepe te rog cu o scurta prezentare a ta, mentionand echipele pentru care ai evoluat la nivel de judet.

Salut, Robin. Ma numesc Cretu Dumitru Marian, inca 29 ani (rade), si de vreo 4 luni m-am intors in tara dintr-un periplu de vreo 10 ani prin Europa de Vest. Ca activitate fotbalistica in Romania, am inceput cu domnul profesor Dan Cananau la școala Petru Poni, iar in paralel, la grupa de juniori ’86-’87, la domnul Romila. O ruptura grava de muschi superior (picior drept) m-a tinut departe de teren vreo jumatate de an. Am continuat apoi cu echipe ca Inter Iasi, Luceafarul, Aroneanu, Stejarul Dobrovat si ultima echipa, prin 2008-2009, AS Magna Holboca. Recent, de cand am revenit in tara, am activat o scurta perioada la Bradu Borca in Liga a 4-a, Judetul Neamt, iar acum sunt legitimat la Flacara Erbiceni.

2. Te-ai intors de ceva timp in Romania. Ai fost in Danemarca plecat cu munca, practicand in paralel si fotbalul in ligi decente, ba chiar apropiate de “elita”. Povesteste-ne putin despre aceasta experienta (conditii de antrenament, salarii, etc).

Intr-adevar, in Danemarca am plecat cu scoala, insa între timp nu am putut renunaa la marea mea iubire fotbalul, asa ca am decis sa merg la un club din zona ca sa-mi incerc norocul. Am început timid prin Liga a 4-a, iar topul l-am atins in 2011, cand am evoulat pentru o echipa din liga a doua daneza (“2nd Division” la momentul acela), Varde IF. Varde venea dupa o victorie in Cupa in fata mai mult titratei echipe de prima liga Brøndby IF, scor 4-2.

Au urmat mai multe echipe din esalonul al treilea: Ribe IF, Tarm IF, cu care am promovat din Liga 4-a in Liga a 3a in 2015 fiind golgeter-ul competitiei (14 goluri in 14 meciuri).

Ultima echipa de la care am plecat in plin sezon a fost Spjald IF, Liga a 3-a, unde am jucat alaturi de alt ieșean, Rosu Daniel si un pascanean, Olarita Marius Daniel “Taffa”. Acesta din urma evoluase pentru Leonard Pascani in Liga a 3-a.

Cat despre conditiile de antrenament, trebuie sa spun ca sunt cel putin de nivelul ligii a doua de la noi sau chiar de Liga 1, referindu-ma aici la terenuri si dotari ale bazelor sportive (sali, bai, echipamente, terenuri). Acolo, din pacate, la nivelul Ligii a 4-a nu putem vorbi despre salariu si nici alte bonificatii, poate doar niste iesiri si sponsorizari. In Liga a 3-a, la fel, foarte rar echipe care platesc jucatorii, iar începand cu Liga a 2-a, marea majoritate au bonusuri si unii chiar salarii.

La ei, ca sa joci fotbal in Liga a 5-a sau a 4-a, trebuie sa vii cu o anumita suma de bani, anual. Probabil si datorita acestor masuri beneficiaza de respectivele conditii. Totul este investit in infrastructura si dezvoltare. E ca si cum te-ai duce la sala, platesti abonament! Bineinteles, sunt si exceptii. Spre exemplu, eu si alti colegi romani, care aveam ceva mai multa experienta, nu am platit niciodata!

Scoala veche romaneasca de fotbal, prin Cananau, Romila, facea diferenta pe teren. Am adus la echipa apoi un alt jucator iesean – Manolache George Eusebiu, care momentan evolueaza pentru Golaesti, adversar din Liga a 4-a, Iasi. Alt jucator a fost Mihai Ciubotaru, un coleg care a evoluat pentru Harlau, Borca si care sper sa imi fie coleg la Erbiceni.

3. Pe finalul campionatului trecut ai evoluat la Borca (Liga 4, Neamt), iar acum ai revenit la Iasi. Care sunt motivele ce stau la baza acestei decizii?

Vreau sa spun de la inceput ca a fost o decizie foarte dificila atunci cand m-am hotarat sa renunț la echipa nemteana Bradu Borca. M-am simtit minunat acolo, eram un grup extraordinar si niste oameni minunati in spatele acelei echipe, manati de multa daurire si pasiune fotbalistica.

Principalele motive care le voi mentiona sunt faptul ca am dorit sa fiu mai aproape de casa, dar si faptul ca la un moment dat echipa se afla intr-un impas de management, ceea ce m-a făcut sa am îndoieli de continuitate si de performanta viitoare. Mi-a fost foarte dificil, am fost contactat de cateva ori de conducere si de catre unii jucatori. Din pacate insa, mi-am dat cuvantul pentru transferul la Erbiceni, unde voi da tot ce am mai bun in perioada pe care o voi petrece aici.

4. Imbraci tricoul unei echipe ce are in componenta un atacant cel putin la fel de valoros ca tine. Este vorba despre Cristi Ungureanu, antrenorul Stiintei Miroslava, care vrea practic ca el sa fie cap de linie la fiecare faza de atac. Cum te impaci cu acest statut? Iti surade postura de servant?

Am fost antrenat o foarte scurta perioada de catre Cristi Ungureanu in momentul cand am revenit in tara, iar, ca fotbalisti ai Flacarei, avem deja doua meciuri impreuna. El fiind antrenor si avand o experienta imensa in acest domeniu, a reusit sa ma cunoasca si sa vada care este stilul meu de joc, cum ma pot pune in valoare. Cat despre a fi “cap de linie”, cred ca atat Cristi, cat și eu, suntem de acord ca acest cap de linie este reprezentat de insasi echipa pentru care jucam, Flacara Erbiceni! Bineinteles ca ne vom întelege si vom pune extrem de multe probleme tuturor echipelor pe care le vom intalni.

5. Principalul lucru pe care il remarca orice consumator de fotbal la tine este viteza pe care o dezvolti. Ce calitati mai ai?

Da (rade). Intr-adevar, viteza este asul din maneca pe care il am si pe care mizez, dar si munca pe care o depun pe teren. Totul depinde si de inspiratia din acea zi. Au fost zile cand am marcat si cate trei goluri cu capul, cand am marcat mai multe goluri cu piciorul stang decat cu piciorul meu de baza, dreptul. Antrenorul meu, Petrica Basascu a observat alta calitate la mine, de acolo si nick-name-ul “Bizonul”. Cred ca sunt destul de periculos din punct de vedere fizic, de aici referirea la Bizon (rade). Inspiratia, o alta calitate care e cam rara, dar apare in meciurile importante. Insa viteza ramane calitatea mea de baza si, de ce nu, jocul la offside. Mai multe nu dezvalui, le voi arata in teren adversarilor mei ce pot!

6. Personal, am admirat la tine faptul ca nu simulezi. Nici macar atunci cand esti lovit usor de adversar, desi ai putea cadea fara probleme. Te-am vazut in doua jocuri evoluand pentru Borca si mi-a atras atentia chestia aceasta. Ai preluat asta din fotbalul din Danemarca sau asa esti tu construit?

Pot spune ca e de 50-50, adica am preluat si din Danemarca aceasta chestie de a nu ma arunca usor la pamant. Consider ca pot scoate mai mult dintr-o faza dacă o continui…

7. Daca echipa ar avea nevoie de tine in alta pozitie, unde te-ai vedea aruncat in lupta de “mister”?

Sincer, cariera fotbalistica mi-am inceput-o la domnul Danut Cananau ca fundas dreapta, insă acum foarte multi ani (rade). In ultima perioada cat am stat in Danemarca, jucam atat pe postul de mijlocas ofensiv, cat si ca mijlocas dreapta, cand a fost nevoie de mine pe acel post. Cel mai bine ma prinde insa rolul de varf de lance!

8. Cate goluri ti-ai propus la dai pentru Erbiceni in noul campionat?

Mi-am propus sa dau cat mai multe, am in acest sens si un pariu personal cu “Mister”: cel putin 20 de goluri, chiar daca am un handicap de 4 etape de suspendare. Vom vedea, eu îmi doresc sa inscriu cat mai mult si sa ajut echipa cum pot mai bine.

9. Care va fi programul tau cu echipa in primele 4 etape, tinand cont ca esti suspendat?

Inca nu stiu exact ce se va întâmpla in primele patru etape cu mine. Cert e ca voi fi alaturi de Flacara Erbiceni tot timpul, ma voi antrena si in particular, urmand ca in momentul cand voi fi introdus in teren sa aduc plusul de care are nevoie echipa mea si, bineinteles, victorii!

10. La final, un mesaj pentru sustinatorii Flacarei Erbiceni! Multumesc pentru timpul acordat!

Nu cunosc inca publicul din Erbiceni, insa am auzit numai cuvinte de bine… un public superb, iubitor de fotbal și de spectacol, iar staff-ul si conducerea este de nota 12 (nota maxima in Danemarca). Sper sa ii aducem in numar cat mai mare la stadion si sa le oferim cat mai multe victorii pe fondul unui fotbal de calitate. Forza Flacara Erbiceni! Iti multumesc Robin pentru interviu si mult succes cu aceasta initiativa extraordinara!